Ce este arta automatismului Istoria suprarealismului automatismului
Arta automatismului este cea mai efervescentă și intuitivă formă de artă încă în curs de dezvoltare. Este un răspuns creativ la progresul rapid al tehnologiei și al industriei, prin care concludem că arta poate fi salvată și ne putem reface identitatea. Automatismul este un ansamblu de cuantificare, automatizare și manipulare a datelor, care se folosește la crearea unei imagini sau a unei piese de artă digitală. Tehnica se folosește și în muzică - există chiar softuri specializate - unde informațiile sunt furnizate, modulele de elemente de care are nevoie interpre- tele sunt plasate și rezultatul este automat decorat și compozit.
I. Ce este arta automatismului?
Arta automatismului, este definită și cunoscută și sub numele de arte automate sau artă digitală. Ea combină elemente muzicale, vizuale sau structuraționale într-o lucrare care rezultă automat. Funcționează prin încadrarea gândirii și a creației într-o imaginație vizuală, text și mentalitate care caracterizează tendința automatismului. De asemenea, se pot folosi termeni precum "intelect virtual", "tehnologie de simulare" și altele similare. Ideea principală este că, potrivit artiștilor, informația și energia generată de ea și utilizată se transformă în artă.
Se folosesc programe informatice complexe de creație, asistarea intelligenței artifițiale, algoritmi și scripturi, tehnologii precum realitatea virtuală și realitatea augmentată, pentru a "solicita" un sistem energetic pentru a crea lucrări de artă. Alegem termeni sau cuvinte-cheie și lăsăm computerele să joace și să combine optim modul și stilul informației în compoziție. Aceste lucrări sunt considerate ca având un interes estetic, moral și cultural pentru faptul că au ceva original și provocator.
II. Istoria suprarealismului automatismului
Ideile de bază care susțin automatismul, s-au dezvoltat într-o mișcare denumită „supresimul automat”. Aceasta s-a bazat pe o serie de exerciții psihodinamice conduse de poeta chiliană, Marea Noriega, în al său grup experimental „Creations of the Cosmos”. Exercițiile erau menite să permită EI să ofere o punere în aplicare a suprematismului și a supra-realitiului în crearea de arte automate. Acesta era un sistem care folosea "automatismul psihologic" - locații exotice și procese vizuale pentru a creat o lume imaginară și dependența de tehnologie în același timp.
Te-ar putea interesa si:
Artiste japoneze: Femei în arta japoneză modernă
Automatismul a cunoscut o recunoaștere masivă în cadrul mișcărilor avangardiste din anii 1930-40, cu artiști precum Salvador Dali, Joan Miro, Max Ernst și alții, care foloseau automatismul ca principiu creativ. Mișcarea lor s-a bazat pe o ideea că expresia artistică poate fi obținută prin expunerea logicii într-un context alegoric și liber software-ului, manipulându-și căutarea prin scufundarea în domeniul hipnotic al visării.
Metoda folosirii automatismului a evoluat în timp. Acesta a fost tradus într-o serie de tehnici care folosesc scripting, programarea, animarea și alte tehnici contemporane. Istoria suprarealismului pixelilor a început în 1978, odată cu lansarea primului sistem de realitate virtuală de către Jaron Lanier. Acest "cub" a permis artiștilor să combine animația digitală, realitatea virtuală și digitala și modul. Primele experimente și aplicații de artă au fost completate în acest an, atunci când apare și primul program care simulează camere de filmar, devenind practica cunoscută sub numele de automatism digital sculptural.
III. Automatismul creativ: de la ateliere la programe
În 1982, Rand Mcnally, artist și profesor, a lansat prima atelier de creație automată, care utiliza modele aleatoare și precum și asistența algoritmică pentru a creea texturi și imagini. Acesta a avut o mare influență în corpurile de artiști care au aderat automatismului ca reacție la tehnologizarea artei, folosind noi tehnici care apermițeau influențarea aleatoare a procesului de fabricație și, astfel, ajutându-i pe ei să aibă mai mult control asupra stilului de creație. În prezent, progresele din domeniul tehnologiei și al computerelor personale au permis artiștilor să continue să exploreze și să dezvolte noi metode de automatism, precum și mai multe opțiuni pentru a folosi aceste tehnici.
Printre aceste programe se numără SynthaVision, este un program de modelare 3D, care folosește un algoritm "fuzionat" pentru a genera ilustrații, animații 3D și forme tridimensionale prin auto-creație. Alte programe incluse sunt Deep Dream, ARTbot și anumite forme de artă generativă, care se centrează pe crearea unei fișiere de imagini care se schimbă continuu în timpul anumitor algoritmi.
