Cum funcționează cu adevărat intenția paradoxală în terapie?
Intenția paradoxală, cunoscută și ca tehnica paradoxală, este o metodă de terapie creată de psihanaliticianul Milton H. Erickson. Practicile sale erau bazate pe utilizarea unor tehnici ce încurajau schimbările în comportamentul pacienților lui și a supraviețuirii și vindecării lor mintale. Intenția paradoxală salvează una dintre abordările lui centrale și a devenit prima tehnică din multele pe care le-a folosit în anii care au urmat publicării lucrării sale de renume mondial, „Tratamentul istoriei efective”.
Terapeuții moderni abordează încă intenția paradoxală și folosesc această tehnică pentru a creea comportamente noi, schimbarea credințelor, diferențierile clarității și explorarea identității. În această postare, vom discuta detaliat despre cum funcționează într-adevăr intenția paradoxală în terapie și cum poate fi folosită pentru a schimba și modifica comportamentele pacienților săi.
Ce este intenția paradoxală?
Intenția paradoxală este un element important al abordărilor terapeutice ale lui Erickson. Această tehnică presupune îndemnarea pacienților la schimbări printr-o modalitate non-directivă și provocatoare. Utilizând intenția paradoxală, terapeuții au capacitatea de a depăși barierele referențiale și raționale ale pacienților și să acceseze abilitatea acestora de a se adapta și de a experimenta schimbări în comportament.
Erickson a descris această tehnică ca un „joc al inteligenței”, preluat în final de terapeuții moderni. Ea presupune descurajarea pacientului de a cauza o reacție și, în același timp, încurajarea sa de a-și schimba comportamentele în moduri pozitive. Deși este util pentru toate vârstele, intenția paradoxală este cel mai des folosită în tratarea copiilor cu tulburări comportamentale, precum depresia, anxietatea, ADHD și alte tulburări prin intermediul psihoterapiei.
Te-ar putea interesa si:
Codul Bunelor Maniere - Reguli De Baza Despre Cum Sa Te Comporti In Societate
Cum funcționează intenția paradoxală în terapie?
Terapeuții folosesc intenția paradoxală pentru a ajuta pacienții sa înțeleagă și să schimbe comportamentele lor. De exemplu, un terapeut care tratează un pacient cu depresie ar putea prescrie exerciții precum „încercați să nu fiți fericiți”. Acest tip de sugestie îl determină pe pacient să experimenteze sentimente diferite, inclusiv bucuria, și are ca finalitate gestionarea comportamentelor lor.
Intenția paradoxală se bazează pe teorie și exemplu pozitiv și nu pe utilizarea direcției sau interpretării. Aceste tehnici se axează pe elocvență și libertatea profesorului să-și folosească abilitățile verbale pentru a nelege sentimentele și dorințele pacienților lor. Elementul cheie al intenției paradoxale este schimbarea sau reinterpretarea interpretării subiectului și direcționarea eforturilor lor către comportamente alternative.
Care sunt beneficiile intenției paradoxale în terapie?
Unul dintre principalele avantaje ale intenției paradoxale este că ea se adresează tendinței pacienților de a căuta și accepta soluții pozitive pentru a se schimba și a înțelege sentimentele lor. Odată ce pacienții își dau seama că pot schimba subiectul și înțelegerea lor asupra acestuia, aceștia devin mai capabili să gestioneze stresul, anxietatea și alte disfuncții emoționale.
Având în vedere faptul că schimbările intenționate sunt caracteristicile principale ale intenției paradoxale, această tehnică este adesea utilizată și în tratarea unor tulburări severe precum dependența de substanțe sau autismul. Utilizând intenția paradoxală, terapeuții pot crea comportamente noi, schimbări ale credințelor și intențiilor pentru a le îmbunătăți calitatea vieții și a le oferi pacienților săi o perspectivă mai clară și o identitate mai solidă.
