Neuroplasticitatea: Definiție, exemple și principii
Neuroplasticitatea este o idee destul de noua și extrem de provocatoare. Pe scurt, neuroplasticitatea reprezintă capacitatea creierului de a se adapta și de a-și schimba structura și funcțiile, în funcție de experiențele noastre, comportamentele practice și modul în care reacționăm la stimulii recurente care intervin în viața noastră. Acest fapt are implicații majore asupra modului în care ne putem schimba mentalitatea și felul în care putem urmări învățarea și dezvoltarea cognitivă.
I. Definiția Neuroplasticității Neuroplasticitatea poate fi definită ca fiind capacitatea creierului de a se modifica în funcție de stilul de viață, perioadele de exercițiu sau descoperirile științifice noi. Acest concept ne explică faptul că funcțiile neurologice pot fi schimbate sau consolidată prin experiențe bete sau atmosfera pe care o trăim. Putem spune că neuroplasticitatea permite creierului să se adapteze la schimbările în mediul extern și la factorii interni precum memorie și învățare.
II. Exemple de Neuroplasticitate Există mai multe exemple de neuroplasticitate, cum ar fi:
-
Procesarea limbajului - Neuroplasticitatea este folosită pentru a reînvăța un limbaj, de exemplu, după vârsta adultă. Acest fapt se întâmplă în principal prin redirecționarea informațiilor neuronale și comportamentale către domenii noi.
-
Recuperarea deficitului de mișcare - Această neuroplasticitate ajută la recuperarea și schimbarea comportamentului neurologic, cum ar fi echilibrul și coordonarea motorie, după un accident sau o leziune a sistemului nervos; de asemenea, ajută la reducerea durerii.
-
Schimbarea viziunii binoculare - Acest tip de neuroplasticitate se referă la capabilitatea de a folosi ambii ochi în același timp, pentru a vedea clar imaginile pe care le primim; se poate aplica, de asemenea, pentru corectarea anumitor probleme ale vederii.
-
Schimbarea reflejelor conditioned - Reflejele conditionate sunt reflexele naturale pe care le prezintă organismul când au loc schimbări în mediul înconjurător, atunci când sunt prezentați anumite stimuli sau atunci când răspundem la acești stimuli. Aceste reflexe sunt modificate prin neuroplasticitate, urmând un curs similar celui folosit pentru a forma noi obiceiuri.
III. Principii importante ale Neuroplasticității Principiile neurologice care stau la baza neuroplasticității pot fi împărțite în două categorii:
Te-ar putea interesa si:
Terapia EMDR: Definiție și exemple
-
Principiul exercițiului repetitiv: Acesta sugerează că practica și exercițiile repetitive pot duce la schimbări pe termen lung în structura creierului. Acest principiu este folosit de multi invatatori pentru a dobandi un anumit set de cunostinte, de obicei, prin exersarea unor exercitii unice sau a unor grupuri de competențe.
-
Principiul formării asociațiilor: Acest principiu s-a dovedit a fi una dintre cele mai importante principii ale neuroplasticității, deoarece ne explică cum ne putem schimba anumite comportamente prin cunoasterea cauzelor lor. Potrivit acestui principiu, membrul activ al unui circuit neuronal poate fi schimbat prin activarea sau dezactivarea altor neuroni din același circuit.
IV. Efecte ale Neuroplasticității asupra științelor cognitive Neuroplasticitatea are efecte majore asupra tuturor domeniilor științifice, cum ar fi fiziologia creierului, psihologia, filosofia și chiar și științele sociale.
A. Efectele asupra neurologiei Recent, cercetătorii au descoperit că neuromodularea (afectarea răspunsurilor biochimice ale neuronilor prin schimbarea electricității sau fluidelor neuronale) poate ajuta la tratarea afectiunilor neurologice generate de șocuri, cum ar fi boli ale sistemului nervos central (SNC), boli de stres post-traumatic și chiar tulburări de alimentare. Acestea din urmă sunt afectiuni pe care, în cazul în care se confirmă eficacitatea, ar putea fi permanente și ar putea fi tratate prin imituarea sau reținerea schimbărilor produse de stimulii externi recurenți.
B. Efecte asupra psihologiei și a lifestyle-ului În plus, neuroplasticitatea poate fi folosită pentru a îmbunătăți modul în care ne folosim gândurile, atitudinile și convingerile. Aceste nou-născute abilități pot fi exersate prin autocontrol, meditație, exerciții de mindfulness, prin reducerea stresului și prin eliminarea directă a mașinăriilor negative. Pe măsură ce exersăm aceste activități, se formează schimbări persistante în creier (de exemplu, în zona frontală a cortexului și a glandei pineale) care pot schimba modul în care producția dopaminelor și a endorfinelor este activată.
C. Efectele asupra filosofiei și a științelor sociale De asemenea, studiile recente au sugerat că neuroplasticitatea poate contribui la formarea perspectivei filosofice asupra vieții noastre.
