Nevrotism: Definiție, cauze și exemple
Nevrotismul este un termen folosit în psihologie pentru a descrie o serie de trăiri, emoții și comportamente anormale. Acest termen se referă la diferite forme de functioning psychological care se află pe granița între sănătate și boală mentală și care pot provoca probleme sociale sau comportamentale grave. Nevrotismul poate fi înțeles ca o predispoziție pentru anxietate, teamă sau sentimente de jignire. În același timp, această stare poate fi exprimată într-un mod sănătos și poate contribui la un sentiment de satisfacție generală și bună stare mentală.
Nevrotismul este o categorie psihologică utilizată pentru a descrie comportamente și trăiri neobișnuite sau exagerate. Cu toate că este folosit drept termen general, nevrotismul poate varia foarte mult. Poate fi ușor de diagnosticat, ceea ce permite terapeuților să trateze cauzele profunde și să ofere tratament adecvat.
Acest articol explorează orice aspect al nevrotismului, inclusiv definiția, cauzele și exemplele acestui comportament.
Definiția nevrotismului
Nevrotismul este un termen complex folosit în psihologie pentru a descrie o stare de spirit anormală sau tulburare care influențează modul în care o persoană se poartă și se simte. Nevrotismul este uneori utilizat ca sinonim pentru anxietatea generalizată, caracterul instabil sau hiperactivitatea unei persoane.
Academia Americană de Psihiatrie a descris nevrotismul ca o tulburare de spirit, definită prin simptome ca anxietate excesivă, teama crescută, exprimate fizic sau emotional, si sentimente de angoasa sau panica.
Nevrotismul rămâne controversat în psihologie, deoarece există o diferență majoră între nevrită manifestată pe o scară ușor crescută și nevrotismul care devine patologic și poate provoca probleme sociale sau comportamentale severe.
Cauzele nevrotismului
Nevrotismul poate fi cauzat de o varietate de factori, inclusiv factori biologici și psihosociali. Aceste cauze pot fi grupate în două categorii principale - factori genetici și factori de mediu.
Factorii genetici pot fi asociați cu factori biologici care influențează nivelul dihidrotestosteronului, o substanță bioactivă legată de comportamentul agresiv sau anxios. În plus, genele implicate în controlul simptomelor nevrotice pot fi moștenite și poate apărea în familii tind să aibă un anumit nivel de anxietate sau depresie.
Te-ar putea interesa si:
Amigdala: Definiție, funcție și locație
Factorii de mediu, inclusiv factori comportamentali și sociali, pot contribui, de asemenea, la nevrotism. Factorii comportamentali pot include experiențe traume, lipsa abilităților de coping emoțional adecvate sau abuz de substanțe. Factorii sociali, inclusiv expunerea la abuz și discriminare, pot provoca și ele nevrotism.
În plus, există unele concepte psihologice generale care pot fi aplicate atunci când se discută nevrotismul, cum ar fi teoria personalității, teoria ancorei, independența și dependenta sau nevoia de a fi controlat. Toate aceste teorii contribuie la înțelegerea mai bună a nevrotismului și a cauzelor sale.
Exemple de nevrotism
Întrucât nevrotismul poate fi foarte divers, nu există o lists fixă de simptome sau semne. Există, totuși, câteva exemple comune de nevrotism care pot ajuta o persoană să identifice comportamente și trăiri ce indică această stare:
• Depresie periodică și sentimente întunecate; • Frica constantă și anxietate crescută; • Tulburări de somn; • Concentrare redusă; • Schimbări bruște și neașteptate ale dispoziției; • Giurgiuire sau neliniște; • Stres și teama excesive; • Nevoia de a se simti aprobat și validat; • Autodistrugere sau riscuri excesive în luarea deciziilor; • Sentimente de deprivare și inutilitate; • Simțirea că nu este suficientă pentru alții; • Afecțiunea și iubirea excesivă; • Omoară sentimente de vinovăție și județare; • Comportamentul prea intens și agresiv.
Acestea sunt doar câteva dintre semnele și simptomele nevrotice, însă lista poate fi, în unele cazuri, mult mai amplă. Este important să rețineți că nevrotismul poate fi exprimat într-o varietate de moduri și că poate varia de la caz la caz.
Diagnostic și tratament
Nevrotismul poate fi diagnosticat și tratat cu ajutorul terapeuților sau a medicilor cu experiență. Cea mai bună metodă de diagnosticare este prin testare și evaluare clinică. Aceasta implică discuții despre comportamentul și istoricul medical al pacientului pentru a afla cauzele profunde ale tulburării.
Tratamentul îndreptat spre nevrotism include, în general, terapia cognitiv-comportamentală și terapia de expunere.
