Filmul directorului Quentin Tarantino, „Pulp Fiction”, a fost lansat în 1994 și a devenit rapid unul dintre cele mai populare filme din toate timpurile. Se distinge prin stilul său vizual și de montaj și, în plus, are o poveste destul de neobișnuită, construită în jurul unei narațiuni non-lineare.
Receptia filmului a fost extrem de pozitivă și, în 1995, a câștigat premiul Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, dar și patru premii Oscar, printre care și cel pentru cel mai bun scenariu original. Pe lângă popularitatea și recunoașterea pe care le-a primit, alte factori care i-au adus un succes mare au fost incluziunea actorilor John Travolta, Uma Thurman, Bruce Willis, Harvey Keitel și Samuel L. Jackson, toți care au dat filmului un caracter interesant, care iese în evidență, și atmosfera cu accenti neo-noir.
De ce e considerat „Pulp Fiction” un film de cult?
După atâția ani de când a fost lansat, „Pulp Fiction” a rămas cel mai bun film al lui Tarantino și, în plus, unul dintre cele mai profunde și complexe produse cinematografice ale tuturor timpurilor. Autorul folosește un limbaj foarte impresionant, cu tonsuri de conversații profunde și un stil cinic de afirmații.
Iată ce face ca „Pulp Fiction” să devină film de cult și să rămână practic un evergreen al cinematografiei:
-
Subiect neconvențional: Un curs clasic și neobișnuit în același timp. Printre altele, aceasta este caracteristica cea mai predominată a „Pulp Fiction”. Conversațiile care se desfășoară se duc într-o nouă direcție și temele abordate sunt neconvenționale și inteligente.
-
Umor și ironie: Pe lângă intriga sa grea și numeroasele elemente neobișnuite, „Pulp Fiction” este diferit de majoritatea pieselor cinematografice datorită umorului inteligent care se regăsește în fiecare scenă și care face din acest film unul nebun de bun.
-
Performanțe remarcabile: Performanțele actorilor sunt punctul culminant în acest film. John Travolta, Uma Thurman, Bruce Willis, Harvey Keitel și Samuel L. Jackson au executat cu toții roluri excelente și au contribuit la succesul filmului.
-
Muzica: Muzica Susanne Vega’s „Let Go” a fost folosită în film, ceea ce a contribuit și mai mult la crearea unei atmosfere interesante. În plus, diversitatea muzicii este remarcabilă, contribuind la intensitatea și sentimentul de epocă al filmului și redându-i un caracter foarte original.
-
Dialogurile și limbajul: „Mulsul Pop” mai are și un oprește și o poezie în interior, cu replici geniale, umor din belșug și termeni neobișnuiti de utilizat. În plus, dialgourile ‘zgomotoase’ ale lui Tarantino nu se repetă din film în film și sunt bogate în versiunea sa de „grai” contemporan.
-
Scena de dans: Șansa lui Vincent pentru a scăpa de colegul de cameră se făcea simțită în momentul în care a prezentat o scenă de dans de două minute, care face din film unul memorabil și iconic.
-
Atmosfera: „Pulp Fiction” este unul dintre puținele filme care reușesc să creeze și să feed o atmosferă de neuitat. Muzica, dialogurile și personajele contribuie toate la această atmosferă unică și memorabilă , care omplinește și aduce în același timp un sentiment intens și o aventură epocă.
-
Scena cu urzeala limbii: Printr-o scurtă conversație pe care Jules și Vincent o au cu un bătrân, Quentin Tarantino a creat o scenă ce a devenit leit-motivul filmului și care strângu o mie de sentimente într-un interval de un minut.
Și, în cele din urmă, elementul ce face ca „Pulp Fiction” să devină un film de cult CULMINANT este faptul că nu există un deznodământ final. Filmul nu se încheie cu o scenă ca majoritatea, ci lăsând spectatorul cu o imagine interioară destul de neclară pentru a-și continua el propriile tale intrepretări și, în mod special, pentru a creea o atitteranță în sufletul său și pentru a nu uita acest film atât de uimitor.
„Pulp Fiction”, prin atmosfera sa interesantă, diversitatea sa subiectelor, replicile inteligente și atitudinea sa ispititoare față de moralitate, a reușit ce ambeți bine să se impună ca un film de cult care va fi lăudat pentru mult și mulți ani.
