Spațiul în arta poate fi larg perceput ca fiind orice element desenat, pictat sau proiectat pe o suprafata. Spațiul artistilor înseamnă poate în cele din urmă modul în care aceștia construiesc un design și pot crea intenții; în lumea arta plastica, artiștii pot exprima munca lor și intentionele lor în spațiu. De fapt, într-o oarecare măsură, poate fi spus că spațiul schițează intensitatea și complexitatea a ceea ce se intenționeaza și ce rezultă în munca lor.
I. Definirea spațiului în artă
Înainte de a ne îndrepta mai departe spre spațiul în artă, să luăm în considerare definiția generală a spațiului. Spațiul poate fi definit ca orice poziție, locație, început sau sfârșit. Spațiul în artă se referă la toate părțile imaginarului vizual al artistului care se găsesc în interiorul unui desen sau lucrare.
Atunci când vine vorba de spațiul artistic, multe lucruri sunt luate în considerare, de la dimensiunile obiectelor de piele, culorile utilizează, formele și structurile și, desigur, poziția lor în model. Artistul folosește arta inventivă pentru a crea dimensiunea spațială în proiect.
Această dimensiune spațială poate fi creată prin adăugarea de planuri paralele, umbre, proporții și compoziție. Aceste elemente constituie structura unui spațiu, format înainte de a fi configurat, în modul în care este prezentat vizitatorului.
II. Istoria spațiului în artă
Spațiul a fost întotdeauna un element important în artele plastice. Teoria cercetării spațiului vizual a fost dezvoltată în Grecia antică atunci când au fost construite templele, statuile și piscinele care stabilesc probabil standardul pentru spațiu.
Cel mai probabil, conceptul artistic spațial a apărut în perioada Renașterii, datorită revigorării interesului pentru antichitatea grecească. Artistiii renascentiști au fost primii care au folosit spațiul imaginat în portrete, scene și, în general, în demersul lor artistic. Sculptorii, pictorii și arhitecții au experimentat și au folosit coduri de codificate spațială în proiectele lor.
Din momentul Renașterii, arta s-a schimbat în mod constant. Diferite stiluri artistice au fost create, artistii au experimentat cu culorile, formele și spațiul în artă. Printre grupurile de artiști se includeau:
-
Realiștii: care foloseau tehnici pentru a denumi dimensiunea spațiului, folosind umbra și lumina;
-
Impresioniștii: au preferat să împartă spațiul în elemente mai mici, aducând un element de efervescență și de plutesc;
-
Expresionistii: foloseau dimensiunile spațiale pentru a obține intenții duble, generând sentimentul de grandoare și senzații intense pozitive și negative;
-
Suprarealiștii: au folosit spațiul pentru a evidenția misterul, instabilitatea și complexitatea, evitând liniile și marginiile normale ale desenului.
III. Teoreticieni cheie în studiul spațiului
Unii dintre cei mai cunoscuți teoreticieni care au contribuit la studiul spațiului în artă sunt:
-
Witold Gombrowicz: A fost un scriitor polonez, preferat în Gombrowicz-literatura, care a notat că spațiul este un element esențial al artei.
-
Umberto Eco: Ecoul a postulat că spațiul se manifestă în procesul creației artistice. El a postulat că spațiul și timpul poate fi folosit pentru a schimba modul în care arta este percepută de oameni.
-
Hildebrando: Acesta a propus câteva principii de base pentru spațiul în artă și a prezentat o teorie a valorii spațiale. El a evidențiat cât de important este antrenarea armoniei în procesul creației.
-
Michael Heis: Heis crede că dimensiunea spațială joacă un rol important în percepția publicului și în reacția acestuia. El a arătat că poziționarea artistului și a elementelor sale, poate avea potențialul de a schimba percepția lucrării de artă.
