Ce este nationalismul? Definitie si exemple

Nationalismul este o ideologie exprimata de oameni care cred cu ardoare ca natiunea lor este superioara tuturor celorlalti. Aceste sentimente de superioritate se bazeaza adesea pe etnie, limba, religie, cultura sau valori sociale comune.

Din punct de vedere pur politic, nationalismul isi propune sa apere suveranitatea populara a tarii – dreptul de a se autoguverna – si sa o protejeze de presiunile politice, sociale si culturale impuse de economia globala moderna. In acest sens, nationalismul este vazut ca antiteza globalismului.

Astazi, nationalismul este in general recunoscut ca un sentiment comun care, datorita masurii in care influenteaza viata publica si privata, serveste ca unul dintre cei mai mari, daca nu cei mai mari, factori determinanti ai istoriei moderne.

Istoria nationalismului

In ciuda sentimentului comun ca oamenii care cred ca tara lor este „cea mai buna” au existat intotdeauna, nationalismul este o miscare relativ moderna. In timp ce oamenii au simtit intotdeauna un atasament fata de tara natala si de traditiile parintilor lor, nationalismul nu a devenit un sentiment larg recunoscut pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

Revolutiile americane si franceze din secolul al XVIII-lea sunt adesea considerate a fi fost primele expresii de impact ale nationalismului. In secolul al XIX-lea, nationalismul a patruns in noile tari din America Latina si s-a raspandit in Europa centrala, de est si de sud-est. In prima jumatate a secolului al XX-lea, nationalismul a aparut in Asia si Africa.

Nationalismul dinainte de secolul XX

Primele expresii adevarate ale nationalismului au avut loc in Anglia in timpul revolutiei puritane de la mijlocul anilor 1600.

Pana la sfarsitul secolului al XVII-lea, Anglia si-a asumat o reputatie de lider mondial in stiinta, comert si dezvoltarea teoriei politice si sociale. Dupa razboiul civil englez din 1642, etica de munca puritana a calvinismului a fuzionat cu etica optimista a umanismului.

Influentat de Biblie, a aparut o expresie a nationalismului englez in care oamenii si-au echivalat misiunea perceputa cu cea a poporului din Israelul antic. Umflati de mandrie si incredere, poporul englez a inceput sa simta ca era misiunea lor de a introduce o noua era a reformei si a libertatii individuale in intreaga lume. In lucrarea sa clasica din 1667 „Paradisul pierdut”, poetul si intelectualul englez John Milton a descris eforturile poporului englez de a raspandi ceea ce devenise pana atunci „viziunea Angliei despre libertate ca fiind „sarbatorita pentru veacuri nesfarsite ca un sol cel mai bun pentru cresterea libertate”, in toate colturile pamantului.

Nationalismul Angliei secolului al XVIII-lea, asa cum este exprimat in filosofia politica a „contractului social” a lui John Locke si Jean Jacques Rousseau, va influenta nationalismul american si francez in restul secolului.

Influentat de ideile de libertate prezentate de Locke, Rousseau si de alti filozofi francezi contemporani, nationalismul american a aparut printre colonistii din coloniile britanice nord-americane. Impulsati la actiune de gandurile politice actuale exprimate de Thomas Jefferson si Thomas Paine, colonistii americani si-au inceput lupta pentru libertate si drepturile individuale la sfarsitul anilor 1700. Similar cu aspiratiile nationalismului englez din secolul al XVII-lea, nationalismul american din secolul al XVIII-lea a imaginat noua natiune ca lumina calauzitoare a umanitatii catre libertate, egalitate si fericire pentru toti. Culminand cu Revolutia Americana din 1775 si Declaratia de Independenta din 1776, influenta noului nationalism american s-a reflectat in mod clar in Revolutia Franceza din 1789.

In America, precum si in Franta, nationalismul a ajuns sa reprezinte o aderenta universala la ideea progresista a unui viitor de libertate si egalitate, mai degraba decat autoritarismul si inegalitatea din trecut. Noua credinta in promisiunea „Viata, libertate si cautarea fericirii” si „Libertate, egalitate, fraternitate” dupa revolutiile americane si franceze a inspirat noi ritualuri si simboluri, cum ar fi steaguri si parade, muzica patriotica si sarbatori nationale, care raman expresia comuna a nationalismului astazi.

Miscari din secolul XX

Incepand in 1914 cu declansarea Primului Razboi Mondial si terminand in 1991 cu dizolvarea comunismului in Europa Central-Est, secolul al XX-lea a vazut aparitia unor noi forme de nationalism modelate in mare parte de Primul si de al Doilea Razboi Mondial.

Dupa Primul Razboi Mondial, Adolf Hitler a bazat un nou tip de nationalism fanatic in Germania pe puritatea rasiala, stapanirea autoritara si gloriile mitice ale trecutului pre-crestin al Germaniei. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, majoritatea noilor forme de nationalism au fost conduse de miscarile de independenta in urma decolonizarii. In timp ce se luptau sa se elibereze de colonizatorii lor europeni, oamenii si-au creat identitati nationale pentru a se distinge de asupritorii lor. Indiferent daca se bazeaza pe rasa, religie, cultura sau incurcaturile politice ale Razboiului Rece din Europa, toate aceste noi identitati nationaliste au fost intr-un fel conectate cu impulsul pentru independenta.

Primul Razboi Mondial s-a dovedit a fi un triumf al nationalismului in Europa Centrala si de Est. Noi state nationale din Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia si Romania au fost construite din ramasitele imperiilor ruse Habsburg, Romanov si Hohenzollern. Nationalismul in devenire din Asia si Africa a produs lideri revolutionari carismatici precum Kemal Ataturk in Turcia, Mahatma Gandhi in India si Sun Yat-sen in China.

Dupa al Doilea Razboi Mondial, infiintarea unor organizatii economice, militare si politice multinationale, precum Natiunile Unite (ONU) in 1945 si NATO in 1949, a condus la o reducere generala a spiritului nationalismului in intreaga Europa. Cu toate acestea, politicile urmate de Franta sub Charles de Gaulle si impartirea amara comunism versus democratie a Germaniei de Est si de Vest pana in 1990 au dovedit ca atractivitatea nationalismului a ramas foarte vie.

Nationalismul astazi

Un barbat care poarta o cravata pe tema lui Donald Trump se alatura sustinatorilor inainte ca presedintele Donald Trump sa organizeze un miting la Lititz, Pennsylvania. Mark Makela/Getty Images

S-a sustinut ca niciodata de la Primul Razboi al Cuvintelor puterea nationalismului nu a fost la fel de evidenta ca si astazi. In special din 2016, a existat o crestere semnificativa a sentimentului nationalist in intreaga lume. De exemplu, a fost o dorinta determinata de nationalism de a recastiga autonomia nationala pierduta care a dus la Brexit, retragerea controversata a Marii Britanii din Uniunea Europeana. In Statele Unite, candidatul la presedintie Donald Trump a facut apeluri nationaliste pentru „Make America Great Again” si „America First” la Casa Alba.

In Germania, partidul politic nationalist-populist Alternativa pentru Germania (AfD), cunoscut pentru opozitia sa fata de Uniunea Europeana si imigratie, a devenit o forta majora de opozitie. In Spania, autoproclamatul partid conservator de dreapta Vox a castigat pentru prima data locuri in parlamentul spaniol la alegerile generale din aprilie 2019. Nationalismul formeaza baza eforturilor presedintelui chinez Xi Jinping de a face din China un lider economic mondial. In mod similar, nationalismul este o tema comuna printre politicienii de dreapta din Franta, Austria, Italia, Ungaria, Polonia, Filipine si Turcia.

Nationalismul economic

Cel mai recent, caracterizat de reactia la criza financiara globala din 2011, nationalismul economic este definit ca un set de politici si practici menite sa creeze, sa creasca si, mai ales, sa protejeze economiile nationale in contextul pietelor mondiale. De exemplu, o propunere din 2006 de a vinde afaceri de management portuar din sase porturi mari din SUA catre Dubai Ports World cu sediul in Emiratele Arabe Unite a fost blocata de opozitia politica motivata de nationalismul economic.

Nationalistii economici se opun, sau cel putin pun la indoiala critic oportunitatea globalizarii in favoarea sigurantei si stabilitatii percepute a protectionismului. Pentru nationalistii economici, nu toate veniturile din comertul exterior ar trebui folosite pentru ceea ce ei considera a fi interese nationale esentiale, cum ar fi securitatea nationala si construirea puterii militare, mai degraba decat pentru programele de asistenta sociala. In multe privinte, nationalismul economic este o varianta a mercantilismului — teoria cu suma zero conform careia comertul genereaza bogatie si este stimulat de acumularea de solduri profitabile, pe care guvernul ar trebui sa le incurajeze prin protectionism.

Bazandu-se pe o credinta adesea neintemeiata ca fura locuri de munca de la lucratorii casnici, nationalistii economici se opun imigratiei. De exemplu, zidul de securitate al granitei mexican al presedintelui Trump a urmat politicile sale nationaliste de imigrare. Convingand Congresul sa aloce fonduri pentru a plati controversatul zid, presedintele a sustinut pierderea locurilor de munca americane pentru imigrantii fara acte. 

Probleme si preocupari

Astazi, natiunile dezvoltate sunt de obicei formate din mai multe grupuri etnice, rasiale, culturale si religioase. Aceasta crestere recenta a nationalismului anti-imigratie si exclusiv ar putea deveni periculoasa pentru grupurile considerate a fi in afara grupului favorizat politic, mai ales daca este dusa la extreme, asa cum a fost in Germania nazista. Ca rezultat, este important sa examinam potentialele aspecte negative ale nationalismului.

In primul rand, sentimentul de superioritate al nationalismului il diferentiaza de patriotism. In timp ce patriotismul se caracterizeaza prin mandrie in tara proprie si dorinta de a o apara, nationalismul extinde mandria la aroganta si la potentiala agresiune militara. Nationalistii extremi cred ca superioritatea tarii lor le da dreptul de a domina alte natiuni. Ei justifica acest lucru prin credinta ca „elibereaza” poporul natiunii cucerite.

Asa cum a facut-o in Europa in secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, nationalismul a fost folosit pentru a justifica imperialismul si colonizarea. Sub scutul nationalismului, natiunile occidentale au depasit si controlat tari din Africa si Asia, ale caror consecinte economice si sociale paralizante persista si astazi. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Adolf Hitler a stapanit propaganda nationalista pentru a aduna poporul german pentru a-si rationaliza tactica de suprematie etnica ariana ca fiind in interesul Germaniei. Cand este folosit in acest mod pentru a stabili un grup pentru a fi singurii cetateni de drept ai unei tari, nationalismul poate fi extrem de periculos intr-o lume din ce in ce mai globalizata.   

De mai multe ori de-a lungul istoriei, fervoarea nationalista a condus natiunile in perioade prelungite de izolationism – doctrina inabusitoare si potential periculoasa de a nu juca niciun rol in treburile altor natiuni. De exemplu, izolationismul sustinut pe scara larga de la sfarsitul anilor 1930 a jucat un rol semnificativ in prevenirea implicarii Statelor Unite in al Doilea Razboi Mondial pana la atacul japonez asupra Pearl Harbor din 7 decembrie 1941.

Nationalismul creeaza in mod inevitabil o atitudine competitiva intre „noi” si „ei” sau „iubesc sau lasa-l” in randul oamenilor. Asa cum a spus George Orwell in eseul sau din 1945 Notes on Nationalism, „Un nationalist este cel care gandeste exclusiv sau in principal, in termeni de prestigiu competitiv… gandurile sale se indreapta intotdeauna spre victorii, infrangeri, triumfuri si umilinte”.

Nationalismul poate contribui, de asemenea, la diviziunea si tulburarile interne. Cerand ca poporul sa decida cine face si nu face parte cu adevarat din natiune, incurajeaza discriminarea fata de oricine din granitele natiunii care este identificat ca parte a „ei” in loc de „noi”.