Mi-am propus ca o data cu schimbarea locatiei birourilor noastre, sa las un pic din “secretul” profesional al activitatii contra bancilor si sa explica mecanismul prin care ati fost furati cu zambetul larg pe buzele bancherilor.
Am lecturat de-a lungul celor 12 ani de cand ma ocup cu precadere de clauze abuzive Bcr si contestatii la executare, tot felul de interpretari ale juristilor si avocatilor bancilor “calomnioase” si spun asta fiindca de fiecare data cand au avut ocazia l-au facut pe imprumutat, fie profitor fie petitionar agresiv, de rea credinta si tot soiul de alte descrieri pentru a se scuza de cruntul jaf pe care l-au facut in Romania.
Nu monopolizez monologul pentru cei care au credite in franci elvetieni fiindca exista in piata romaneasca si foarte multe credite in euro sau dolari, credite care mai sunt sau nu pe teritoriul romanesc cand vine vorba de raspundere dar cand vine vorba de incasat bani sunt prezente la distriburire.
De ce nu se mai poate cu bancile? Fiindca intr-un final grandios, 2022 as zice, oamenii au inceput sa renunte la negativismul unui proces civil si au deschis usa instantelor de judecata pentru gasirea dreptatii, fie ca ea de multe ori a venit intr-o forma in care mai bine nu ajungeai sa deschizi un proces, insa a preponderat activitatea pozitiva pe acest segment, fapt confirmat de sutele de decizii.
Cu bancile din Romania nu mai pot imprumutatii fiindca au facut un jaf la drumul mare cu ei, cu exemple concrete, cum este posibil intr-un litigiul pe care l-am avut cu BCR pe clauze abuzive, la care asteptam pronuntarea chiar azi, din 2007 si pana in 2015 Comisionul de Administrare 10100 euro, Dobanda 19000 euro iar Principal 3500 EURO , sau ale clauze abuzive BCR comision de risc la un credit de 20000 ron 4000 de lei, sau “Pasalacul Credit Europe Bank” cu comisioane de 3% – 5% la acordarea unui credit, invariabil OTP BANK care a distrus sperantele zecilor de mii imprumutati prin dobanzi in functie de politica bancii si ne-am intrebat incat din 2010 cand i-am actionat in judecata daca ar fi “clacat” un director dobanda ar fi ajuns la 100%?
Se incearca o intimidare prin ofertare, pentru “disiparea” celor cateva mii care au ramas uniti de cand a explodat cursul valutar in 14 ianuarie 2015 insa analiza economica referitoare la “cu ce-am plecat si cu ce ma multumesc” releva de fapt o strategie si o stare perfida de tratare a problemelor bancare prin care Bancile ies de fapt invingatoare din acest joc al disperarii.
Nu imi este interzis sa cred ca de fapt s-a “umblat” la francul elvetian inca de acum 10 ani de zile pentru a se putea ajunge in 2022 la un franc de 5 lei, tocmai fiind se prefigura de cand CJUE a dat frau liber imaginatiei juristilor/avocatilor sa gandeasca, o actiune de asemenea natura incat sa se plieze pe cercetarea clauzelor de curs valutar prin prisma clauzelor abuzive, astfel incat daca petitionarii urmareau un curs de 2.2 – 2.3 lei/ franc se pare ca in 2015 s-ar multumi si cu un franc de 3.3 lei atata vreme cand el nu mai ramane la nivelul de 4.4 lei.
De aici nu se pot desprinde decat doua ideei, in principal, banca nu restituie de fapt nimic si nici nu pierde ceva si secundar in contradictie cu ce se urmareste de fapt in instanta atunci cand deschidem un proces civil, clientii sunt in continuare jupuiti cu un curs de conversie de 3.3 – 3.4 lei/franci in conditiile in care francul a fost cumparat de catre banca evident in mod scriptic la un curs de 1.5 – 1.6 lei prin 2006.
In asteptarea pronuntarilor care nu vor conteni sa apara va indrum pe fiecare, daca veti semna orice tip de angajament, sa aveti in vedere analiza fiecarei fraze, conditii si clauze, fiindca asa cum am mai comunicat, in 2022 nu se mai iarta nimic.
Av. Cuculis Adrian
