Teoria învățării sociale în educație
Învătarea socială susține ca majoritatea dintre cele mai importante abilități și cunoștințe educative sunt transmise prin interacțiunea socială și constructivă cu ceilalți. Teoria învățării sociale, creată de Albert Bandura, este un concept care explică cum informația este împărtășită de cei din jur și această interacțiune poate influența comportamentul unei persoane. Avem de-a face cu o teorie profundă și complexă, care a schimbat radical modul în care abordăm educația. În cadrul acestui articol, vom explora în detaliu Teoria învățării sociale în educație și vom vedea cum poate fi aplicată în procesul de învățare.
Ce este Teoria învățării sociale
Teoria învățării sociale este o teorie a psihologiei care se concentrează pe modul în care interacțiunea socială în mod constructiv poate influența comportamentul. Creată de Albert Bandura, Teoria învățării sociale susține că o persoană poate învăța abilități și cunoștințe din interacțiunea cu alte persoane. Acest lucru poate include interacțiunea directă sau indirectă. Teoria învățării sociale se bazează pe trei principii de bază: Observația socială, asimilarea și modelarea și adaptarea.
Observația socială
Primul principiu de bază al Teoriei învățării sociale este observația socială. Acest lucru se referă la observarea și absorbția cunoștințelor noi din propria interacțiune și persoana altor persoane. O persoană poate observa cum se descurcă alte persoane în anumite situații și astfel poate învăța diverse abilități în aceleași situații. Observația socială este deosebit de importantă datorită raportului puternic dintre observator și modelul comportamental.
Asimilarea și modelarea
A doua principiu de bază al Teoriei învățării sociale este asimilarea și modelarea. Acest principiu se referă la modul în care o persoană asimilează și reproduce comportamentul observat al altora. Observatorul poate asimila comportamentul observat prin utilizarea diferitelor strategii de învățare, cum ar fi imitația, asimilarea, schimbarea sau adaptarea.
Adaptarea
Al treilea principiu al Teoriei învățării sociale se referă la adaptarea comportamentului observat la contextul în care îl poate folosi. Acest principiu îi permite persoanei observate să-și asume și să-și adapteze comportamentul observat pentru a-l face cel mai potrivit modului în care percepe situația și limitele sale.
Te-ar putea interesa si:
Ce este nivelul de educație: Semnificație și exemple
Aplicarea Teoriei învățării sociale în educație
Acum că am văzut ce este Teoria învățării sociale și ce principii se bazează pe aceasta, să discutăm despre aplicarea acestor principii în educație. Teoria învățării sociale a revolutionat procesul de învățare și modul în care educem. Strategiile comune de învățare, inclusiv instruirea, învățarea prin descoperire și metodele de învățare interdependente, pot fi atribuite Teoriei învățării sociale.
Instruirea
Unul dintre cele mai populare modele comune de predare folosite în educație este bazat pe instruire. Allin, Bandalos și Jones (2007) definesc instruirea ca un proces în care instruirea însoțește predarea cunoștințelor și abilităților, astfel încât elevii să se poată dezvolta. Această metodă a fost considerată cea mai puternică când vine vorba de a transmite cunoștințe și abilități în mod eficient și dovedește că Teoria învățării sociale poate ajuta la îmbunătățirea procesului de învățare.
Învățarea prin descoperire
Un alt model important de învățare bazat pe Teoria învățării sociale este învățarea prin descoperire. Acest tip de învățare se bazează pe ideea că elevii sunt mai motivați pentru a învăța și înțelege materia când își descoperă singuri informațiile. Diferența dintre această metodă și cea de instruire constă în faptul că învățarea prin descoperire utilizează interacțiunea socială și input-ul din partea elevului pentru ca aceștia să învețe.
Metode de învățare interdependente
În contextul educațional, învățarea interdependentă se bazează pe ideea de construire a unei baze de cunoștințe durabile. Aceasta se concentrează pe abilitatea de a construi noi cunoștințe și abilități prin interacțiune în grup, precum și de a-i ajuta pe ceilalți.
