Teorii ale învățării în educație
Teoriile învățării oferă educatorilor și profesorilor o modalitate de a-și învăța elevii concepte, fapte și de a le dezvolta abilități specifice. Fie că educatorii sunt implicaţi în educația primară sau într-o artă liberă, teoriile învățării sunt un element esențial în întelegerea felului în care membrii comunității școlare acumulează, procesează și integrează informația. În general, există multe teorii ce aparţin domeniului învăţării. Acest articol va cerceta mai îndeaproape cinci teorii ale învățării în educație - abordarea Behavioristă, cognitiv-constructiv, teoria motivațională, teoria socio-culturală și teoria constructivistă.
Teoriile învățării în educație și importanța lor Teoriile învățării oferă un fundament important pentru modul în care profesorii trebuie să gândească, să pregătească și să implementeze lecțiile zilnice. Educatorii pot folosi aceste teorii pentru a ține cont de nevoile specifice ale clasei și pentru a alege și a personaliza materialul pentru fiecare elev în parte. Aceste perspective pot de asemenea să ajute profesorii să creeze medii educaționale pozitive și active ce vor servi la urmărirea unor scopuri educaționale.
Abordarea comportamentului Abordarea behavioristă se concentrează pe felul în care comportamentul este shaped and adjusted prin stimulare și feedback. În timp ce această teorie este adesea asociată cu cercetările lui Ivan Pavlov și B.F. Skinner, mulți educați nu mai ascultă în totalitate această teorie. Cu toate acestea, această abordare mai preexistă și poate fi un element valoros în învățarea elevilor.
Avantajul specific al abordării behavioriste este de a provoca creșterea în cunoștințe, dobândirea de competențe și schimbarea comportamentului prin următoarele:
• Focalizarea asupra rezultatelor • Prin intermediul repetațiilor și practicilor • Ferirea de reacțiile negative • Utilizarea recompenselor și feedbackului • Utilizarea imitației și chiar a producției
Cognitiv-constructiv Teoria cognitiv-constructivistă a apărut în opoziție la abordarea behavioristă, plasând accentul pe felul în care elevii construiesc înțelegerea lor. Pe această bază, profesorii sunt văzuți ca facilitatori, în loc de maeștri, care acordă suport elevilor și le oferă feedback continuu. Instruirea într-o clasă axată pe învățare constă în exploatarea cunoștințelor existente. Elevii construiesc noi cunoștințe (sau și relevează) prin procesul lor de învățare.
Te-ar putea interesa si:
Ce este nivelul de educație: Semnificație și exemple
Avantajele teoriei cognitive-constructiviste sunt:
• Încurajarea explorării individuale • Încorporarea principiului „învățare prin descoperire” • Se bazează pe participarea și angajarea elevului • Încurajează prinicipiul de „susținere-feedforward” (suport și feedback pozitiv)
Motivaţional Teoria motivaţională se concentrează asupra motivelor și intereselor pentru învățare. Această teorie presupune că activitățile motivaționale sunt esențiale pentru succes în educație și în viață. Strategiciile orientate spre motivație sunt profund separate de orice conținut sau materii specifice. Din acest motiv, teoria motivațională implică crearea unui mediu pozitiv de învățare.
Elementele principale ale Teoriei motivaționale sunt:
• Stimularea intereselor și a stimei de sine • Deservirea intereselor personale și orientarea acestora • Incurajarea atingerii obiectivelor • Dezvoltarea dorinței elevilor de a fi responsabili pentru propriile lor învățări
Socio-cultural Teoria socio-culturală se concentrează asupra modului în care factorii socio-culturali (incluzând intrările pe care indivizii le au prin comunitatea și cultura lor) influențează învățarea și comportamentul. Potrivit acestei teorii, procesele cognitive se formează, dezvoltă și sunt practicate în interacțiune cu alte persoane.
Istoria, cultura și mediul social pot influența în mod pozitiv sau negativ în mod semnificativ modul în care elevii înțeleg și răspund învățării. Aceste entități puternice sunt sistemele sociale, culturale și religioase. Elevii pot fi influențați de unii sau toți acești factori.
