Miscarea rapida a ochilor, sau somnul REM, este faza finala a ciclului in patru etape care are loc in timpul somnului. Spre deosebire de somnul non-REM, a patra faza se caracterizeaza printr-o crestere a activitatii creierului si a functiilor sistemului nervos autonom, care sunt mai aproape de ceea ce se vede in timpul starii de trezire.
Similar cu etapele de somn non-REM, aceasta etapa a somnului este controlata in primul rand de trunchiul cerebral si hipotalamus, cu contributii suplimentare din partea hipocampului si amigdalei. In plus, somnul REM este asociat cu o crestere a aparitiei viselor vii. In timp ce somnul non-REM a fost asociat cu odihna si recuperare, scopul si beneficiile somnului REM sunt inca necunoscute. Cu toate acestea, multe teorii presupun ca somnul REM este util pentru invatare si formarea memoriei.
Recomandari cheie: Ce este somnul REM?
- Somnul REM este o etapa activa a somnului caracterizata prin cresterea activitatii undelor cerebrale, revenirea la functiile autonome in starea de veghe si vise cu paralizie asociata.
- Trunchiul cerebral, in special putul si mijlocul creierului, si hipotalamusul sunt zone cheie ale creierului care controleaza somnul REM cu celule care secreta hormoni „REM-on” si „REM-off”.
- Cele mai vii, elaborate si emotionale vise apar in timpul somnului REM.
- Beneficiile somnului REM sunt incerte, dar pot fi legate de invatarea si stocarea memoriei.
Definitie REM
Somnul REM este adesea descris ca o stare de somn „paradoxala” datorita activitatii sale crescute dupa somnul non-REM. Cele trei etape anterioare ale somnului, cunoscute sub numele de non-REM sau N1, N2 si N3, apar initial in timpul ciclului de somn pentru a incetini progresiv functiile corpului si activitatea creierului. Cu toate acestea, dupa aparitia somnului N3 (cea mai profunda etapa a somnului), creierul semnaleaza pentru aparitia unei stari mai excitate. Dupa cum sugereaza si numele, ochii se misca rapid lateral in timpul somnului REM. Functiile autonome precum ritmul cardiac, ritmul respirator si tensiunea arteriala incep sa creasca mai aproape de valorile lor in timp ce sunteti treaz. Cu toate acestea, deoarece aceasta perioada este adesea asociata cu vise, activitatile majore ale muschilor membrelor sunt temporar paralizate. Convulsii mai pot fi observate in grupuri de muschi mai mici.
Aceasta este o ilustrare digitala a zonelor de activitate in timpul somnului REM din creierul uman, evidentiate in rosu si verde. Dorling Kinderley / Getty Images
Somnul REM este cea mai lunga perioada a ciclului de somn si dureaza intre 70 si 120 de minute. Pe masura ce durata somnului progreseaza, ciclul de somn favorizeaza cresterea timpului petrecut in somn REM. Proportia de timp petrecuta in aceasta faza este determinata de varsta unei persoane. Toate etapele somnului sunt prezente la nou-nascuti, cu toate acestea, bebelusii au un procent mult mai mare de somn cu unde lente non-REM. Raportul somnului REM creste treptat cu varsta pana cand ajunge la 20-25% din ciclul de somn la adulti.
REM si creierul tau
In timpul somnului REM, activitatea undelor cerebrale masurata pe o electroencefalograma (EEG) creste, de asemenea, in comparatie cu activitatea undelor mai lente observata in timpul somnului non-REM. Somnul N1 arata incetinirea modelului normal de unde alfa observat in timpul starii de veghe. Somnul N2 introduce unde K, sau unde lungi, de inalta tensiune, care dureaza pana la 1 secunda, si axuri de somn, sau perioade de varfuri de joasa tensiune si de inalta frecventa. Somnul N3 se caracterizeaza prin unde delta, sau activitate de inalta tensiune, lenta si neregulata. Cu toate acestea, EEG-urile obtinute in timpul somnului REM arata modele de somn cu tensiune joasa si unde rapide, unele unde alfa si piroane musculare asociate cu miscarea oculara rapida transmisa. Aceste citiri sunt, de asemenea, mai variabile decat cele observate in timpul somnului non-REM, cu modele aleatorii de varfuri, uneori, fluctuand mai mult decat activitatea observata in timpul treazului.
Portiunile majore ale creierului activate in timpul somnului REM sunt trunchiul cerebral si hipotalamusul. Pons si creierul mediu, in special, si hipotalamusul contin celule specializate cunoscute sub numele de celule „REM-on” si „REM-off”. Pentru a induce tranzitia la somnul REM, celulele REM-on secreta hormoni precum GABA, acetilcolina si glutamatul pentru a instrui declansarea miscarilor rapide ale ochilor, suprimarea activitatii musculare si schimbarile autonome. Celulele REM-off, dupa cum sugereaza si numele lor, induc compensarea somnului REM prin secretia de hormoni stimulatori, cum ar fi norepinefrina, epinefrina si histamina.
Hipotalamusul contine si celule stimulatoare cunoscute sub numele de neuroni orexina, care secreta hormonul orexina. Acest hormon este necesar pentru mentinerea starii de veghe si trezire din somn si este adesea scazut sau absent la persoanele cu tulburari de somn. Hipocampul si amigdala sunt, de asemenea, implicate in somnul REM, in special in timpul perioadelor de vis. Aceste zone ale creierului sunt cele mai notabile pentru functiile lor in memorie si reglare emotionala. Un EEG va arata o activitate crescuta a hipocampului si a amigdalei cu prezenta undelor regulate de inalta tensiune cunoscute sub numele de unde teta.
Visele si Somnul REM
Desi visele pot aparea in alte etape ale somnului, cele mai vii vise apar in timpul somnului REM. Aceste vise sunt adesea experiente elaborate si emotionale ale vietii imaginare, cel mai adesea asociate cu tristete, furie, teama sau frica. O persoana isi poate aminti mai usor un vis atunci cand este trezita din somnul REM, mai degraba decat din somnul non-REM. Scopul continutului viselor nu este inteles in prezent. Din punct de vedere istoric, neurologul si parintele psihanalizei Sigmund Freud a sugerat ca visele erau o reprezentare a gandirii inconstiente si, prin urmare, fiecare vis avea un sens profund semnificativ. Interpretarea viselor sale, insa, nu este o teorie universal acceptata. O ipoteza opusa propune ca continutul visului este un rezultat al activitatii aleatorii a creierului care are loc in timpul somnului REM, mai degraba decat o experienta interpretativa semnificativa.
Beneficiile somnului REM
Somnul in general este necesar pentru sanatate si bunastare, deoarece privarea usoara de somn creste riscul de afectiuni cronice de sanatate, iar privarea severa de somn poate duce la halucinatii sau chiar la moarte. In timp ce somnul non-REM este necesar pentru a supravietui, beneficiile somnului REM raman neconcludente. Studiile in care participantii au fost privati de somn REM prin trezire nu au aratat efecte adverse evidente. Unele medicamente, inclusiv antidepresivele MAO, duc la o scadere drastica a somnului REM fara probleme pentru pacienti chiar si dupa ani de tratament.
Din cauza lipsei de dovezi concludente, exista multe ipoteze cu privire la beneficiile somnului REM. Un beneficiu ipotetizat se refera la asocierea dintre somnul REM si visele. Aceasta teorie sugereaza ca anumite comportamente negative care ar trebui „neinvatate” sunt repetate prin vise. Actiunile, evenimentele si secventele legate de situatii de frica sunt adesea subiectul viselor si, prin urmare, sunt sterse in mod corespunzator din reteaua neuronala. Somnul REM este, de asemenea, propus pentru a ajuta la transferul amintirilor din hipocamp in cortexul cerebral. De fapt, aparitia ciclica a somnului non-REM si REM este adesea considerata ca imbunatateste odihna fizica si mentala a corpului, precum si ajuta la formarea memoriei.
